Când ești copil, viața pare de neînțeles și ai nevoie de răspunsuri la multe ”DE CE-uri” ca să ți-o explici. Apoi, destul de des simți că situațiile îți cer niște puteri pe care nu le ai, fiindca resursele unui copil de a gestiona situațiile din viața lui sunt mai mici decât ale unui adult. De aceea, pe el îl pot speria lucruri care nouă, adulților, ni se par insignifiante, iar situații minore pentru noi capătă proporții inimaginabile într-o minte de copil.  

    Uneori aceste proporții inimaginabile luate de diferite circumstanțe în mintea copilului se transformă într-un stres major pentru copilul respectiv. El se poate bloca sau speria, poate fi hiperactiv sau dezinteresat, poate manifesta emoția în scăderea rezultatelor la școală, îl putem vedea refugiindu-se în reverii – totul pentru a fugi de o emoție intolerabilă. Pentru că acel copil să fie din nou cel pe care îl știam, el trebuie susținut să să găsească emoția ascunsă în subconștient și să se elibereze de ea.

    Povestea lui Andrei
    Andrei, un copil de 9 ani a fost adus de părinții lui la mine pentru că… nu mai mergea singur la școală; se închisese în el și nu povestea nimic de la școală; comunica monosilabic și devenise foarte retras. Toate explorările pe care le-am făcut pentru a afla dacă avusese vreo experiență neplăcută pe drumul dintre casă și școală nu au dus la nimic. Părea că totul fusese întotdeauna în regulă pe drumul de la școală spre casă – dar nu și în mintea și sufletul lui Andrei.
    Am folosit cu Andrei metoda ”Călătoria”, concepută de Brandon Bays. Această metodă este o introspecție ghidată sub forma unei povești în care copilul intră, călătorind în corpul propriu cu un vehicul ghidat de inteligența naturală a corpului care face inima să bată, părul să crească, ochii să strălucească.  
    Andrei și-a luat drept ghid în ”Călătoria” imaginară prin corpul lui pe Îngerul lui păzitor și, împreună cu acesta, a găsit ascunse în corpul lui, în cele trei ședințe în care am lucrat cu el, niște frici mari de… cine credeți? De personaje văzute în filme: de Fantoma Z, de Jason, un personaj sângeros pe care îl văzuse într-un film de groază decapitând pe cineva și de niște roboți amenințători – tot dintr-un film.
    Andrei a făcut un popas la un imaginar Foc de tabără unde a chemat pe toți cei care îi provocau fricile respective și a exprimat emoțiile despre care nu îndrăznise să vorbească nimănui. Apoi a primit puteri interioare care l-au fortificat interior, l-au făcut să se simtă mai curajos, mai stăpân pe el.
    A conștientizat treptat că Jason era doar un actor și că nu tăiase cu adevărat capul nimănui și că roboții nu îi puteau face nici un rău, cu atât mai puțin fantoma, care era imaterială și nu avea nici o putere asupra celor din lumea fizică. Apoi i-a iertat pe toți cei care îl speriaseră și s-a simțit eliberat de ei.
    După a treia întâlnire Andrei a plecat cu ochii strălucind, vesel și cu mușchii feței relaxați. Două săptămâni mai târziu am primit un telefon de la mama lui, care mi-a mulțumit, foarte fericită, spunându-mi că, nu numai că Andrei a reînceput să meargă singur la școală, zi de zi, dar este mult mai comunicativ cu toată lumea, mai apropiat și deschis.
    Mama simțea că și-a primit înapoi băiatul care îi fusese furat de… televizor sau calculator, de fricile pe care filmele văzute le semănaseră în mintea copilului, fără ca el să aibă resurse să le gestioneze și fără să știe să comunice despre acele frici.
    Am povestit despre Andrei din mai multe motive:
    1. Pentru a sublinia cât de important este să supraveghem ce anume văd copiii la televizor sau computer, pentru că tot ce văd îi influențează – și nu totdeauna în bine.
    2. Pentru a transmite mesajul că, dacă îi vedem pe copii blocați, temători, timizi, sau, dimpotrivă, foarte agitați, adoptând comportamente care nu le erau specifice și care le împiedică adaptarea, trebuie să cerem neîntârziat ajutor specializat la psiholog.
    3. Pentru a vă face cunoștință cu metoda pe care am aplicat-o în intervenția terapeutică asupra lui Andrei.  
    ”Călătoria” de Brandon Bays este un instrument de lucru cu emoțiile foarte eficient – atât la copii, cât și la adulți – permițând, accesarea, într-un mod blând, a emoțiilor reprimate și eliberarea de ele.
    ”Călătoria” implică o serie de mini-procedee de intervenție în plan emoțional, care oferă copilului resurse de adaptare la situațiile de viață care îl supără, îi antrenează empatia și îl învață să ierte – o abilitate de viață care ar trebui deprinsă din școală. Efectul de regăsire și de pace interioară este evident prin faptul că rezultatele școlare ale copilului se îmbunătățesc, comunicarea cu ceilalți devine mai facilă, iar problemele de comportament dispar – aceasta pentru că orice comportament-problemă are la bază o emoție sau un cumul de emoții dureroase, împovărătoare pentru copil, pe care el nu știe să le gestioneze sau măcar să le comunice, să ceară ajutor. Comportamentul pe care părinții îl consideră ”nelalocul lui” poate fi un semnal că în sufletul copilului se petrece ceva ce necesită atenție din partea adulților.  
    Desigur, ”Călătoria” nu este doar pentru copii. Dimpotrivă, adulții pot beneficia în egală măsură de efectul eliberator în plan emoțional al acstei metode. Dacă, reprimând durerile emoționale ajungem să ne simțim permanent obosiți, agitați, stresați, sau chiar dezvoltăm o boală fizică pe fond de stres, ”Călătoria” poate fi de un imens și incredibil ajutor.    
    Puteți face cunoștință cu metoda ”Călătoria” de Brandon Bays prin lectura  cărților ”Călătoria”, ”Libertatea este” și ”Călătoria pentru copii”, traduse și la noi în limba română la Editura Adevăr Divin.
Dacă vreți să o și experimentați practic, puteți opta pentru o sesiune privată cu un practician acreditat (pe care îi găsiți pe www.thejourney-romania.com).
    Nu în ultimul rând, în acest an, Brandon Bays, autoarea metodei ”Călătoria” și a best-seller-ului cu același nume, va susține Seminarul ”Journey Intensive” de vindecare minte-corp și în București, între 3-5 iunie 2016 . Detalii la  https://www.facebook.com/events/592045667610267/
    Așadar, putem să învățăm cum să abordăm emoțiile copiilor, dar și pe ale noastre, ale adulților. Pentru că și noi, adulții, percepem uneori, că Viața e mai mare ca noi. Și avem nevoie să învățăm mereu despre ea, despre Viață... și despre noi înșine …    

Autor: Psiholog Patricia Cihodaru
www.thejourney-romania.com